Memoria de sistem astăzi, lumea RAM.

Mulți dintre dvs. se pot întreba ce estememoria RAM, saumemoria cu acces aleatoriu. În zilele noastre, există multe tipuri și varietăți diferite, de la socluri și viteze de ceas la dimensiunile memoriei, de la o gamă largă de producători. Ce face ca o memorie să fie mai bună decât alta? Care memorie se potrivește cu care procesoare? La ce ar trebui să fiți atenți atunci când cumpărați memorie? Această serie de articole este o încercare de a rezuma răspunsurile la aceste întrebări.

Să începem cu elementele de bază, ce este memoria RAM și ce face aceasta? RAM este memoria primară a computerului, stochează toate datele și programele de care procesorul are nevoie pentru a le executa, dar le poate stoca doar atâta timp cât computerul este pornit, atunci când este oprit, toate datele se pierd. Numele său provine de la faptul că, indiferent în ce parte a cipului de memorie se află datele, acestea pot fi recuperate în același timp, indiferent de locația lor. În plus față de memoria RAM, există o altă memorie de sistem, situată pe procesor, numităcache.

Memoria se bazează pe o placă PCB. Acestea sunt echipate cu incinte externe, pini, care pot fi de tip DIMM, SIMM sau SO DIMM. SIMM-ul a apărut pe piață la începutul anilor 1980 și a fost prezent până la sfârșitul anilor 1990, dar și-a pierdut importanța odată cu apariția modulelor DIMM. Care este diferența dintre cele două? Un SIMM ( = "single in-line memory module") are pini redundanți pe ambele părți și are doar un canal de date pe 32 de biți, în timp ce un DIMM (( = "dual in-line memory module" )) are pini diferiți pe ambele părți și un canal de date pe 64 de biți. Acest lucru a favorizat în mod clar utilizarea DIMM-urilor la începutul anilor 2000, odată cu apariția procesoarelor Intel cu lățime de șină de 64 de biți. Astăzi, încă folosim aceste socluri în calculatoarele personale și de server. SO DIMM ((="small outline dual in-line memory module")) este o versiune mai mică a acestui contact, de aproximativ jumătate din dimensiune. Acestea sunt utilizate în principal în zonele în care spațiul de memorie este limitat, cum ar fi laptopurile, notebook-urile, calculatoarele mici, imprimantele mari de birou, routerele. Majoritatea memoriilor de astăzi sunt echipate cu un radiator, care, după cum sugerează și numele, este conceput pentru a reduce acumularea de căldură a memoriei. Există mai multe tipuri diferite de acestea, în diferite culori, chiar RGB.

Plăcile au, de asemenea, mai multe cipuri de memorie, care sunt împărțite în celule mici pentru a stoca datele. Procesorul utilizează controlerul de memorie pentru a extrage informații din aceste celule, dar acest lucru durează. Acest timp se numește latență (= "Column Access Strobe (CAS) latency" ), numele unei memorii este "CL" și este indicată o valoare, de exemplu: CL16.

Putem împărți memoria în două mari tipuri:
RAMstatică (SRAM "Static Random Access Memory") și RAMdinamică (DRAM "DynamicRandom Access Memory").în memoria statică, o celulă de memorie este o memorie în două stări cu mai multe tranzistori. Viteza sa este mult mai mare decât a modulelor DRAM, dar este mult mai costisitoare de construit, motiv pentru care este utilizată în principal în cache-urile menționate mai sus. Memoria dinamică are un condensator și un tranzistor pe o celulă de memorie. Principalele motive ale răspândirii DRAM-urilor au fost ieftinirea și dimensiunile reduse.

Se ajunge încet la standardul de memorie utilizat în prezent, DDR SDRAM ("double data rate SDRAM"). Există două versiuni. Una este utilizată ca memorie de sistem, iar cealaltă este utilizată ca memorie grafică. În acest articol ne vom ocupa doar de prima. Numele său se referă la faptul că are o lățime de bandă de două ori mai mare decât o SDRAM cu aceeași viteză de ceas. Realizează acest lucru prin controlul strict al frecvențelor de ceas și al temporizărilor. Prima versiune a fost anunțată în anul 2000 și a fost denumită DDR SDRAM, dar în prezent este menționată mai ales ca DDR1. De-a lungul anilor, aceste memorii au primit viteze de ceas mai mari, lățimi de bandă și temporizări mai strânse. Cea mai recentă versiune a fost lansată în 2014 cu denumirea DDR4. Aceste module au o dimensiune de memorie mult mai mare, dar un consum de energie mai mic decât DDR3.

Deci, acum că știm că sincronizarea este un factor important în alegerea unei memorii, ce altceva ar trebui să luăm în considerare? Memoria DDR4 vine în dimensiuni de 4, 8 și 16 gigabyte. Astăzi, se recomandă ca un PC folosit pentru jocuri să aibă cel puțin 16 gigabytes de memorie. Pentru cei care își folosesc PC-ul pentru un anumit tip de muncă care necesită mai multe resurse (de exemplu, editare video, vizualizare 3D), este recomandat să obțină mai multă memorie. Un alt factor important este viteza de ceas a memoriei. Din cauza numelui ("double date rate"), memoriile sunt denumite, de obicei, prin viteza lor efectivă de ceas, nu prin viteza lor reală de ceas. De exemplu, pentru o memorie de 3200 MHz, viteza efectivă de ceas este de 3200, dar viteza efectivă de ceas este de "numai" 1600 MHz. Pentru memoriile DDR4, vorbim despre memorii cu o viteză efectivă de ceas de 1600-4000 MHz. Viteza de ceas și sincronizarea memoriei sunt cele care determină lățimea de bandă efectivă, astfel încât este important să alegeți memorii cu cea mai mică sincronizare posibilă, dar cu cea mai mare viteză de ceas posibilă.

Dacă sunteți interesat să aflați mai multe despre ofertele actuale de memorii, despre stadiul actual al tehnologiei generației următoare sau dacă aveți în vedere o achiziție, vă rugăm să citiți articolul nostru viitor pe această temă.

DM-PCX